?Jurisconsultii romani au fost aceia care au pus bazele Stiintei Dreptului; ei au avut un spirit practic si in acelasi timp o agerime pentru constructiile teoretice ale Dreptului, ramase neintrecute. De la dansii avem vocabularul juridic si lor le datoram categoriile, clasificarile si notiunile Dreptului. Daca astazi jurisconsultii din intreaga lume manuiesc aceleasi concepte si, ca sa zicem asa, vorbesc aceeasi limba, aceasta este opera jurisconsultilor Romei. Dar acesti jurisconsulti nu erau numai niste mari constructori, ci si niste iscusiti cazuisti care stiau sa gaseasca pentru fiecare speta, pentru fiecare caz in parte, solutia cea mai potrivita si mai echitabila. Trecand prin scoala lor, chiar daca ar fi ca mai tarziu sa se uite tot, exercitiul facut intareste pentru totdeauna spiritul.? (Matei NICOLAU, 1930)?Studiul dreptului roman constituie un mijloc exemplar, permitand dobandirea sensului evolutiei si relativitatii institutiilor juridice. Din acest dublu punct de vedere tehnic si sociologic, valoarea formativa a dreptului roman apare extrem de pretioasa intr-o epoca, precum a noastra, de proliferare legislativa si de bulversari economice si sociale. Ar fi intr-adevar periculos sa limitam formatia juristului numai la studiul dreptului in vigoare. Caci aceasta ar insemna sa acordam licenta unor studenti a caror cultura este menita sa devina destul de repede anacronica, fara sa posede bagajul istoric si tehnic elementar ce sa le permita sa se orienteze in masa de legi noi si sa se adapteze schimbarilor.? (Roger VIGNERON, 1994)
Cărți,multe cărți.
