Fara indoiala, Ioan Tanoviceanu ramane in istoria dreptului romanesc o personalitate complexa, cu preocupari variate, de la teoretician, dascal, la avocat pledant, dar toate subsumate unei conceptii coerente, stiintifice asupra fenomenului juridic. Ca orice savant veritabil, acorda prioritate ideilor, in raport cu vremelnicele reglementari legale, spiritului dreptului si dreptatii in evaluarea si judecarea starilor de fapt. In acest context, el a fost adeptul interpretarii si aplicarii legii din perspectiva principiilor generale si a conceptelor fundamentale care guverneaza materia, dincolo de imperfectiunile de redactare ale textului legal. ?Desigur, legea chiar absurda ? scria prof. Tanoviceanu ? trebuie sa fie executata fiindca judex secundum leges non de legibus judicat, insa inainte de a admite ca legea e absurda sau ca textul e rau redactat, trebuie sa luam seama sa nu-i dam o interpretare absurda... Concluziile generale se trag din principiile generale ale dreptului penal
Cărți,multe cărți.
