In secolul al optsprezecelea planificarea utopica a viitorului avea deja o functie specifica istoriei epocii. In aceeasi masura in care burghezia europeana sesiza, in afara, lumea ca un intreg, invocand pentru aceasta o singura umanitate, ea arunca in aer, pornind din interior si in numele aceluiasi argument, structura regimului absolutist. Filosofia istoriei a oferit conceptele care au justificat ascensiunea si rolul burgheziei de atunci. Secolul al optsprezecelea este anticamera perioadei actuale, a carei tensiune s-a agravat tot mai mult incepand de la Revolutia Franceza, pe masura ce procesul revolutionar cuprindea extensiv intreaga lume si intensiv toti oamenii. In aceasta anticamera arunca o lumina lucrarea de fata. Pentru aceasta, va fi pusa in evidenta legatura dintre nasterea filosofiei moderne a istoriei si inceputul crizei, care defineste incepand din 1789 - indeosebi in Europa - evenimentele politice.
Cărți,multe cărți.
