„Adevărată «carte de identitate» pentru locuitorii diferitelor zone geografice ale României, costumul popular tradiţional s-a constituit în urma unui îndelungat proces de creaţie. (...) Analizând diverşi martori scrişi şi vizuali, constatăm că portul românilor a păstrat de-a lungul veacurilor structura fundamentală a costumului dacic, care se regăseşte în majoritatea zonelor etnografice ale României, în diverse variante locale. Materialele, croiul şi decorul principalelor piese de îmbrăcăminte amintesc modelele arhaice, exprimând totodată concepţii care s-au impus prin ingeniozitatea adaptării pieselor, atât la condiţii de mediu, cât şi la cele de reprezentare socială şi ceremonială. (...) Secolul al XX-lea aduce cu sine, în peisajul cultural românesc, preocuparea unor remarcabili specialişti români pentru studierea culturii şi civilizaţiei populare, în vederea tezaurizării celor mai valoroase creaţii ale acesteia. (...) Păstrat aproape în mod miraculos până la sfârşitul veacului al XX-lea ca veşmânt de sărbătoare şi de ceremonial, costumul popular românesc reprezintă un important mijloc de afirmare a individului în comunitate şi de recunoaştere a identităţii sale culturale. (...) În concluzie, se poate afirma că sobrietatea croiurilor şi simplitatea austeră a materialelor de in, cânepă sau lână este compensată, în portul popular românesc, de rafinamentul broderiilor şi exuberanţa lor cromatică, ceea ce conferă fiecărui ansamblu vestimentar valoare de giuvaer îndelung şlefuit de priceputele mâini ale femeilor“ O enciclopedie a costumului popular românesc, bogat ilustrată, ce prezintă informaţii detaliate despre zonele etnologice ale României şi despre tipurile de veşminte specifice acestora. Text în limbile română şi franceză.
Cărți,multe cărți.
