Cosmaruri calculate

Poezia este un act de emotie sincera care poate fi simtita doar de cel care doarme. Doar dupa primul somn intelegem atunci puterea dorintei, fanteziilor, a viselor. Iar poezia asta e o ruptura dintre vis si emotie, dorul de momentul in care acea dorinta, acea pace totala a fost posibila, dar nu fara riscul de a trai cel mai mare cosmar. Poetul fara inhibitii intra in aceste lumi, dus ca o frunza verde prin lumina si prin intuneric, cautand adevarul, oricat de dureros ar putea fi. El traieste lumina in toata voluptatea spectrului ei si isi calculeaza cosmarurile. - Autorul Citesc Cosmaruri calculate (poezie) de Daniel Panuta si ma cufund, cu fiecare strofa, intr-o feerie, reverie, fantezie onirica! Cu usurinta in exprimare si cuvinte simple, poetul construieste metafore de o intensitate extrema, metafore grele, care poarta intelesuri multiple si maiastru fatetate in diamante de traire; pentru ca, precum diamantele sunt formate sub presiuni si temperaturi incomensurabile, intelesurile sale sunt condensari ale emotiei, sunt cristale, sunt esente. Daniel cauta si exprima iubirea in simetrii, in oglindiri, in magnetismul polilor, in reflexie, fapt dincolo de care se identifica dorinta de reciprocitate, implinire prin completare, iubire prin acte de daruire absoluta. Elementele cele mai improbabile se intalnesc in exuberante imaginative care apropie si unesc, care expun o atractie perpetua a extremelor: cer-pamant, vis-realitate, fiinta-nefiinta, intuneric-lumina, bine-rau, efemer-etern, descifrat-incifrat, crud-copt, consistenta-inconsistenta, viata-moarte. Poetul percepe si reda aceasta rotunjire, aceasta ciclicitate ca pe o cheie a existentei si nemuririi. In cautare de valori, esente, adevaruri, acesta confrunta teme si motive care definesc acuitatile filosofiei existentiale: iubire, loialitate, devotiune, unicitate, singularitate, rost, sens, intelesuri, inceput, sfarsit, bariere, mortalitate, imortalitate, eternitate. - Recenzie de Ionela Mihaela Bucelan