Chipul fericirii

Aceasta carte nu este despre arta, nu este nici macar despre cuvinte, aceasta carte de povestiri este despre emotii si dorinte, despre cel care le vede, le simte in ceilalti si le intelege in sine insusi, le recunoaste si le aduna pentru a le contempla esenta, dar mai ales pentru acela care poate sa le intoarca intelesurile inapoi la inceputuri si sa le dezlege de vraja sensurile nodale, create artificial si conjunctural in invalmaseala si graba scurgerii timpului. Autorul dezleaga emotiile de cuvinte, le descarneaza de sensuri, le expune osatura goala si lucioasa alb in fata sufletului obosit de atatea rostiri, ostenit de aparenta a ceea ce ar putea reprezenta ele, cuvintele, dar nu o fac. Cuvintele lui sunt copii infidele ale emotiilor neintelese, umbre vremelnice ale marturisirilor despre calitatea zeului timp. El poate ajunge la esenta lor, tremura in miezul puterii zvacninde a nucleului ascuns al cuvintelor si mai apoi le elibereaza sensurile cu bucurie, imbratisandu-le cu toata inocenta copilului creator ce este el ? Mihai George Corui. Aceasta carte e scrisa cu un condei al inaltimii sufletului, dar de unde Mihai poate vedea chipul fericirii cuvintelor. Toate aceste mici furnicute scrise sau rostite, cuvinte adunate in ?scoici pline de perle? carora autorul le intuieste esenta si din taina carora, cu multa sensibilitate si delicatete, el le reda forta si stralucirea sensurilor, cu aceeasi inocenta copilareasca din care initial s-au nascut. - Georgeta Stan