Cei trei mușchetari (Les Trois Mousquetaires) este un roman de Alexandre Dumas tatăl, care relatează aventurile tânărului d'Artagnan după ce sosește la Paris în urmărirea visului său de a deveni un muschetar al regelui. D'Artagnan nu este însă unul din muschetarii din titlu; acesta se referă la prietenii săi Athos, Porthos și Aramis. Romanul este adesea citat cu ortografia greșită "Cei trei mușchetari". Povestea lui d'Artagnan se continuă în alte două romane ale lui Dumas, După douăzeci de ani și Vicontele de Bragelonne Cei trei muschetari a fost publicat în revista Le Siècle între martie și iulie 1844. Dumas pretindea că se baza pe manuscrise descoperite în Biblioteca națională. S-a dovedit ulterior că Dumas se inspirase din cartea Mémoires de Monsieur d'Artagnan, capitaine lieutenant de la première compagnie des Mousquetaires du Roi (Memoriile Domnului d'Artagnan, căpitan-locotenent al primei companii a Muschetarilor Regelui) de Gatien de Courtilz de Sandras (Köln, 1700). Această carte fusese împrumutată din biblioteca publică din Marsilia, iar fișa de bibliotecă s-a păstrat până în prezent; Dumas a luat cartea cu el când s-a întors la Paris. Romanul lui Dumas descrie aventurile lui d'Artagnan și ale camarazilor săi între anii 1626 și 1628, și implicarea lor în intrigile din jurul regelui Ludovic al XIII-lea, al puternicului Cardinal Richelieu, al frumoasei regine Ana de Austria, al iubitului englez al acesteia, George Villiers, Duce de Buckingham, precum și în asediul orașului La Rochelle. Acțiunile celor patru prieteni se vor intersecta și cu planurile misterioaseiMilady de Winter, și ale secretarului lui Richelieu, Contele de Rochefort. Dramaturg și romancier de esență romantică, Dumas – tatăl (1802 - 1870) este fiul unui mulatru devenit general în armata lui Napoleon. Din 1825 se impune ca dramaturg de reputație, prin drama romantică Henric al III-lea și Curtea sa, prima de acest fel jucată la Paris. Acesteia îi vor urma alte creații teatrale de acest gen, la fel de bine primite de public, concurând în celebritate cu Victor Hugo sau Alfred de Vigny. Romanele sale de aventuri, cărora li se dedică din 1863, îi vor asigura un loc stabil în posteritate: "Cei trei muschetari" (1844), "După douăzeci de ani" (1845), "Regina Margot" (1845), "Contele de Monte-Cristo" (1845), "Vicontele de Bragelonne" (1850), "Colierul reginei" (1850). Romanele sale „sfidează orice critică, atrăgând prin vitalitatea și exuberanța lor, prin elanul pasionat care le animă”. Ele au fost traduse și tipărite in limba română începând cu anul 1856, la Tipografia Națională a lui Iosif Romanov.Desi titlul specifica 3 muscheteri in roman este vorba de 4 muschetari.
Cărți,multe cărți.
