Ce este Sfanta Liturghie si cum sa o traim

Sfanta Liturghie este Pastele neintrerupt al Bisericii. Fiecare Sfanta Liturghie este Inviere, este taina mormantului gol, este Pastele. Este inceputul si pregustarea veacului celui nou, care patrunde in cel vechi si-l transfigureaza in lumina invierii. Este prezenta harismatica a Imparatiei viitoare. Este viata in Rai inca de acum. „Tu din nefiinta la fiinta ne-ai adus pe noi, si cazand noi, iarasi ne-ai ridicat si nu Te-ai departat, toate facandu-le, pana ce ne-ai suit la cer si ne-ai daruit Imparatia Ta ce va sa fie.” Atentie: „ne-ai suit” si nu „ne sui”, adica deja ne-ai suit la cer, deja traim in Rai. Prin aceasta taina faci pamantul cer. Ne dai putinta de a pasi in ceruri. Ai facut „cerul altar”, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur[1]. Si inca si mai infricosator, vii si locuiesti in noi, iar noi „in Tine”. Toate evenimentele vietii lui Hristos sunt savarsite la Sfanta Liturghie. Aici Il vedem pe Domnul cum se naste la Sfantul Proscomidiar, cum iese la activitatea publica prin Iesirea Sfintei Evanghelii, cum propovaduieste prin citirea ei. Il vedem cum merge spre Patimi la Intrarea Mare, cum se jertfeste pe Sfanta Masa, cum inviaza in noi prin Sfanta Impartasanie si cum se inalta iarasi la ceruri la sfarsitul Sfintei Liturghii. La Sfanta Liturghie devenim cu adevarat una cu toti atunci cand toti avem aceasta prima si mare, unica iubire-temelie: iubirea pentru Persoana Domnului nostru Iisus Hristos. La Sfanta Liturghie incepem deja sa schimbam spatiul si sa unim lumea cereasca cu cea pamanteasca. Avem ambele lumi in noi. Aducem cerul inchipuit jos pe pamant si ne ridicam pe noi sus la ceruri. Participam la cultul cel tainic si universal. Sfanta Euharistie este un Paste neintrerupt al Bisericii. Fiecare Sfanta Liturghie este Inviere, este Taina mormantului gol, este Paste! Fragment din volumul "Ce este Sfanta Liturghie si cum sa o traim" de Sava Aghioritul: ”a) Credinta vie Pentru a trai Sfanta Liturghie e nevoie de stradanie continua pentru cultivarea si sporirea credintei noastre. Se cere credinta adevarata, autentica si vie. Adica se cere incredere nezdruncinata si nesovaielnica in Dumnezeu si in poruncile Lui. Poruncile evanghelice trebuie sa fie considerate de noi ca norme de viata. Intru nimeni altul nu este mantuirea, spune Cuvantul lui Dumnezeu decat in numele lui Iisus Hristos Nazarineanul,...caci nu este sub cer niciun alt nume dat intre oameni in care trebuie sa ne mantuim noi (Fapte 4, 10-12). Nu exista alt Mantuitor, alt Izbavitor. Trebuie sa fim clari. Nimeni altul nu ne poate mantui. Din clipa in care, odata cu caderea lui Adam, ne-am prabusit in stricaciune si moarte, ne aflam in „taramul pierzaniei". Niciun om nu ne poate mantui. Doar noul Adam, Domnul nostru Iisus Hristos, „datorita bunatatii Lui", S-a facut om pentru noi. A saracit pentru a ne imbogati, a murit pentru a ne da viata, a devenit „pentru noi blestem", spre a ne elibera de blestem, a luat trup stricacios de la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, pentru a ne darui trup nestricacios si vesnic. Pe toate acestea ni le-a daruit ca posibilitati, intregului neam omenesc. Fiecare om care isi cauta mantuirea trebuie sa valorifice aceste posibilitati pentru sine. Sa rodeasca personal, pentru sine, izbavirea generala, pe care Mantuitorul nostru a daruit-o firii omenesti. Aceasta izbavire nu este ceva abstract si confuz, ci este exact unirea noastra cu Izbavitorul si Mantuitorul nostru. Izbavirea noastra de pacat si de urmarile lui dureroase, stricaciunea si moartea, se izbuteste numai prin Domnul nostru Iisus Hristos. Unirea noastra cu El asigura biruinta impotriva mortii sufletesti si trupesti, mantuirea.”