Cartea celor 24 de filosofi, opuscul artonim prezent în mediul latin începand cu secolul al constituie una dintre sursele esen?iale ale gîndirii cre?tine medievale, receptat? atît în structurile teologice de genul comentariilor la Sentin?ele lui Petrus Lom-bardus, cît ?i în construc?iile misticii medievale, cu prec?dere mistica eckhartian?, ?i în configura?iile de tip cosmologic, precum noua cosmologie cusanian?. Ea oglinde?te efortul secolului al XII-lea de sintetizare a doctrinei sacre ?i de fundamentare a ei ca ?tiin?? prin aplicarea metodei axiomatice. Sursele multiple ?i dispersate (Aristotel, Augustin, Boethius, Victorinus, Eriugena, Anselm, Avicenna, Liber de causis) fac din acest opuscul un loc al manifest?rii sincretismului doctrinar specific perioadei secolului al XII-lea, rezultat din asumarea tradu-cerii marilor texte grece?ti ?i arabe ?i ajustarea lor la gIndirea cre?tin? latin?.
Cărți,multe cărți.
