Sfanta Tereza traieste intr-un veac in care femeia are (inca) nevoie de indrumarea confesorului, adica a barbatului. Calugarita din manastirea Intruparii din Ávila vorbeste cu umilinta despre sine, considerandu-se una mujercilla ruin y flaca... y temerosa. Discursul masculin depreciaza in continuare femeia. Ideologia care are radacini inca in Scripturi (sfantul Pavel, I Corinteni, 14, 34-35: femeile trebuie sa taca si sa se supuna) devalorizeaza aceasta fiinta ce va ramane multa vreme un mister. Curios este ca acest mister se cuvine sa fie tot de catre barbati, deoarece femeia (tan ruin y flaca) nu poate accede la propria interioritate. Cel ce se pricepe mai bine este confesorul. El ii va indruma privirea launtrica si spusele. In cazul unor cuvinte prea libere, teologul va avea totdeauna dreptul sa le cenzureze. Emanciparea se va face tarziu si mereu sub controlul directorilor de constiinta.