Acest volum marchează o etapă parcursă, dar nu încheiată, în cercetările despre Mircea Vulcănescu și epoca sa. L-am alcătuit din studiile pe care le-am realizat în paralel și în continuarea volumului Mircea Vulcănescu. O microistorie a interbelicului românesc (Eikon, 2015), studii prin care adâncesc anumite teme și episoade din biografia marcantului membru al Școlii Sociologie de la București. Publicate în diverse reviste științifice, ele completează tabloul creionat în O microistorie, fiind, însă, departe de a-l epuiza. Se regăsesc, aici, o biografie de lucru pe care am realizat-o mai degrabă ca un exercițiu necesar și provizoriu decât ca un studiu exhaustiv, studii despre activități și preocupări mai puțin cunoscute, cum ar fi polemicile în care s-a implicat Vulcănescu, articolele sale despre modă, influențele dobândite în urma interacțiunii cu cercurile creștine de la Paris din anii 1920, precum și clarificări ale unor momente notorii, dar rău cunoscute, cum ar fi colaborarea cu săptămânalul Dreapta, implicarea în proiectul Enciclopediei României, dar și receptarea sa postbelică și a procesului în urma căruia a fost condamnat. La acestea se adaugă două redări critice ale unor materiale de arhivă inedite din corespondența lui Vulcănescu și din jurnalul celei de-a doua soții.
Cărți,multe cărți.
