...Niciodata nu l-am certat pe un credincios care are indoieli; niciodata nu i-am cerut cuiva sa creada orbeste. Daca faceam astfel, ar fi insemnat sa dau dreptate tocmai acelora care-i cerusera sa creada ca ei, fara sa-si mai puna vreo intrebare. Dimpotriva, am socotit ca discutiile cu idei dintr-o parte si din alta, sunt cat se poate de folositoare, daca ele sunt purtate cu cinste omeneasca si numai din dorinta de a afla adevarul. Si nu m-am inselat. Am avut bucuria sa vad roadele unor asemenea convorbiri in sufletele celor ce venisera cu credinta tulburata de indoieli si plecau cu ea limpede ca izvorul muntelui. Atunci am inceput sa ma gandesc ca vor fi fiind inca multi altii cu mintea vanturata de intrebari la care nu sunt in stare sa afle raspunsuri, daca nu sunt ajutati dupa cuviinta. Si cine sa-i ajute, daca nu preotii lor? Dar oare toti preotii au aceeasi varsta matura si aceeasi experienta pastorala? Fireste, nu toti. Astfel m-am hotarat sa scriu aceasta carte, dupa putina mea pricepere, din dorul de a le fi fratilor mei de folos. Mai intai am randuit tot materialul pe capitole, dupa o anume pravila a marturisirilor noastre de credinta. Apoi am socotit ca intelesurile ar fi mai la indemana cititorului, daca voi aseza totul in chipul unui dialog, prin intrebari si raspunsuri...
Cărți,multe cărți.
