Orasele se nasc si mor de mai multe ori intr-o singura viata. Ele au, cu fiecare secol trait, o viata diferita, iar, ceea ce ramane in urma, numim, generic, «patrimoniu». Bucurestiul are, in patrimoniul sau, multe legende legate de intemeiere dar si o realitate istorica de lunga durata pe care, cu greu, o putem rezuma. Culoarul de mijloc al Dambovitei a fost, pentru Evul Mediu, unul dintre putinele locuri de trecere catre Ardeal, prin mijlocul padurilor si al luncilor inundabile care strabateau campiile dunarene, in acele timpuri. Intotdeauna, la astfel de intersectari de drumuri comerciale, se formau asezari satesti care ofereau siguranta celor care tranzitau marfuri, dar si o piata de desfacere a produselor lor. Si, cum astfel de traversari aveau loc incepand cu incetarea ploilor, primavara si toamna, inainte de venirea zapezilor, intreaga regiune s-a adaptat economic traficului negustoresc, fidelizandu-l cu organizarea de targuri periodice cum au fost Mosii de Primavara si Mosii d
Cărți,multe cărți.
