Bufnita care se temea de intuneric Ed. 2022- Jill Tomlinson

Buf, un pui de bufnita de hambar, e asemenea oricarui alt pui de bufnita, mai putin intr-o privinta: ii este tare frica de intuneric. "Intunericul e urat", spune el, si refuza sa mearga la vanatoare cu parintii sai. Dupa ce l-a ascultat rabdatoare, mama-bufnita il sfatuieste sa iasa din cuib si sa afle mai intai ce inseamna intunericul si daca este cu adevarat urat. Buf se pravaleste din copac (deocamdata mai are de lucrat la partea cu zborul si aterizarile) si incepe sa intrebe pe toata lumea "Cum este intunericul?". Se intalneste cu un baiat ce astepta nerabdator caderea intunericului ca sa inceapa un foc de artificii, o doamna in varsta, un cercetas plecat in tabara, o fetita care-i povesteste despre Mos Craciun si cum vine el noaptea sa aduca cadouri, un barbat cu un telescop ce-i arata cat de frumos e cerul noptii si o pisica (neagra, evident!) care-l ia ca tovaras in plimbarile sale nocturne. Buf descopera astfel ca intunericul poate fi in multe alte feluri si ca trebuie mai intai sa cunosti un lucru si abia apoi sa hotarasti daca e urat sau nu. Pline de umor si invataminte cartile cu animale ale lui Jill Tomlinson sunt apreciate in lumea intreaga de decenii intregi, de copii care vor sa se cuibareasca intr-o poveste buna. Ilustratii alb-negru de Paul Howard. Traducere din limba engleza de Roxana Savu. Fragment din cartea pentru copii "Bufnita care se temea de intuneric” de Jill Tomlinson: "- Eu nu vreau sa dorm, zise Buf. Eu vreau sa fiu pasare de zi. - Ei bine, eu sunt pasare de noapte, ii zise mama. Iar daca eu si tati nu dormim azi, diseara n-o sa mai ai ce sa mananci. Asta nu i-ar fi convenit deloc lui Buf, asa ca se infoie cat putea el de mult si se aseza intr-o pozitie comoda, incercand sa adoarma. Si chiar dormi pana pe la pranz, apoi se trezi plin de energie - sau poate de soarece - si nu mai reusi cu nici un chip sa adoarma la loc. Incepu sa topaie incolo si incoace pe ramura din fata scorburii in care bietii sai parinti incercau sa se odihneasca. Exersa statul intr-un picior, apoi decolarea si aterizarea si alte lucruri pe care un pui de bufnita trebuie sa invete sa le faca. Apoi se gandi ca ar fi o idee buna sa-si incerce vocea. Ar fi vrut sa faca un zgomot puternic, asa cum faceau bufnitele mari. - Hiii... scrasni el. Hiii... Facea ca o pisica pe care ai calcat-o din greseala pe coada. Dar Buf era foarte incantat de rezultat. Insa nu si doamna Hambar. Deschise pe jumatate un ochi tulbure. Buf, dragule, zise ea. Nu vrei sa te duci pe jos si sa mai afli cate ceva despre intuneric?"