Biletul de loterie

Bully este un baietel de doisprezece ani care, de cand i-a murit mama, e nevoit sa traiasca pe strada. N-o mai are decat pe Jack, catelusa care il apara si il insoteste peste tot, ca o umbra. Intr-o zi, cand deschide pentru a mia oara ultima felicitare primita de la mama lui, Bully descopera ceva inauntru: un bilet de loterie. Si nu orice bilet, ci unul castigator. Dar il ia gura pe dinainte si vestea despre norocul care a dat peste el ajunge la urechile cui nu trebuie... Din clipa in care gaseste biletul, Bully mai are exact 5 zile, 5 ore si 19 minute nu doar ca sa-si revendice premiul, ci si ca sa-si salveze viata. Traducere din limba engleza de Iulia Arsintescu. Fragment din romanul "Biletul de loterie" de Michael Byrne: "Jack a marait incet, asa cum facea cand voia sa-i atraga atentia lui Bully. Baiatul a ridicat privirea, regina inca zambea la el de pe bancnota de douazeci de lire. Lui insa i-a pierit zambetul cand a vazut cine se apropia si ce caine avea cu el. Bully si-a spus ca nu trebuie sa fuga - daca o stergea, era nasol mai tarziu, pentru ca era Janks, cu ochelarii lui de soare si cu ranjetul de soparla care spunea: te stiu eu pe tine. Janks jefuia cersetori peste tot in Londra. Taxare, o numea el. Nici macar n-avea nevoie de bani, doar ca ii placea sa faca asta, asa spunea lumea. Se zicea ca venise de sus din nord si ca facuse bani din lupte de caini si crescand rase ilegale, plus din altele, asa se spunea. De obicei nu-l vedeai niciodata ziua cu vreunul dintre caini. Prea multi politai. Dar cateodata, cand isi facea rondul, ii placea sa riste si sa se afiseze cu unul dintre pit bullii sai rasa pura. Nesuferite animale! Existau putine rase de care Bully sa nu se simta atasat, dar singurii caini pe care ii dispretuia erau pit bullii. Nu-i placea nimic la ei: mersul tantos, felul in care cautau beleaua cu lumanarea cu capetele lor lungi, linse, lucioase, cu ochii mici ca niste margele negre. Si se mai zicea ca aveau treaba aia - toata lumea zicea - un pocnet in maxilare ca atunci cand incui o usa, iar asta insemna ca atunci cand te inhatau si te muscau nu-ti mai dadeau drumul niciodata. In complex la el vazuse candva un pit bull american atacandu-l pe baiatul care il plimba, si chiar daca gasca lui il rupsese in bataie, tot a fost nevoie sa vina Old Mac de la chioscul de ziare ca sa-i desfaca falcile cu o ranga. Pit bullul lui Janks se smucea intr-o lesa lunga, gata sa se sugrume, vrand sa ajunga la ei. Jack a inceput sa maraie mai tare si sa muste cu repeziciune in gol. - Stai, prietene, stai, stai, stai... Prietene! Jumatatea de sus a lui Bully se legana si se rasucea de parca ar fi fost un sobolan cu labele prinse intr-o capcana cu clei care se lupta sa se elibereze. Baiatul ii vazuse facand asta - sobolanii adevarati isi rod picioarele ca sa scape pe langa lazile de gunoi din spatele restaurantelor. Baiatul a reusit sa se impleticeasca cativa pasi in fata si pe urma i-a tras una lui Jack ca sa treaca in spatele lui, pentru ca Jack nu stia sa bata in retragere. Era o parte din dresaj cu care Bully avea batai de cap. Jacky se purta frumos cu oamenii - cu majoritatea, cel putin -, dar unii caini o faceau sa-si iasa din pepeni. - Te-ai descurcat ca lumea... a zis Janks, apropiindu-se ca Bully sa-i simta cuvintele pe fata. Vorbea intr-un fel caraghios, taragana cuvintele si le canta, asa ca in nord. Cainele lui a dat s-o muste pe Jack, Jack s-a repezit si ea, iar Bully i-a mai tras una cu bombeul."