Basmele romanilor. Vol. 10

Petre Ispirescu (1830?1887) este un cunoscut folclorist si prozator, numele sau fiind cel mai adesea asociat cu basmele populare romanesti. Se naste si traieste in Bucuresti, tatal sau fiind frizer. Se pare ca mama, de origine transilvaneana, i?ar fi insuflat inca din copilarie placerea de a asculta, de a retine si de a istorisi la randul sau basme.La insistentele mamei, incepe scoala pe langa diferite biserici, dar din pricina lipsurilor materiale se vede nevoit sa renunte la studii de la o varsta frageda si se angajeaza ca ucenic pe langa o tipografie. Cu timpul, ajunge sa conduca sau chiar sa detina tipografii (lucrand la Nationalul, Tipografia Academiei Romane etc.), meseria facilitandu?i intalnirea cu numerosi carturari si oameni de cultura de prim rang, precum A.I. Odobescu, N. Filimon sau B.P. Hasdeu, care ii incurajeaza interesul si preocuparea pentru studierea creatiilor folclorice.In 1862 publica in teranul roman primul sau basm, ?Tinerete fara batranete si viata fara de moarte?. Zece ani mai tarziu, vede lumina tiparului volumul Legende si basmele romanilor. Ghicitori si proverburi. Colaboreaza frecvent la numeroase reviste si publicatii: Convorbiri literare, Familia, Revista literara, Romania libera, Tribuna, Columna literara, Dorobantul. In timpul vietii, i?au mai fost publicate volumele: Snoave sau povesti populare (1873?1874), Ispravile si vieata lui Mihai Viteazu (1876), Din povestile unchiasului sfatos. Basme paganesti (1879), Pilde si ghicitori (1880), Legende sau basmele romanilor (1882), Basme, snoave si glume (1883), Din povestile unchiasului sfatos. Despre pomul Craciunului (1886), Povesti morale (1886). Se stinge din viata pe 27 noiembrie 1887, fiind inmormantat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.