Aventurile ramei Oli

Oli te invita in lumea lui sa cresti frumos, sanatos si curajos!Incepand din luna iunie, cei mici vor avea un nou prieten bun, un personaj curios si temerar creat de olga gudynn ? Oli, un pui de rama aiurit, dar curajos, care trece prin tot felul de peripetii pentru a-si urma visul de a vedea lumea. Aventurile ramei Oli este o poveste despre curaj si ambitie si, nu in ultimul rand, despre puterea miraculoasa a fructelor si legumelor. Fiecare carte vanduta va ajuta la amenajarea unui atelier de arta in spitalul marie curie, pentru ca ne dorim sa inseninam viata copiilor bolnavi de leucemie si cancer. Olga gudynn va dona jumatate din drepturile de autor pentru amenajarea acestui atelier. Cealalta jumatate apartine fiului ei, andreas, care a fost coautor. Andreas este mare iubitor de animale si isi doreste sa faca voluntariat la zoo in timpul sau liber.De asemenea, editura pandora m va dona carti pentru biblioteca micutilor pacienti de la spitalul marie curie.Cuvant din partea autoareiDraga cititorule, mic sau mare, din orice colt al lumii, inalt sau scund, cu par sau chel... de fapt nici nu conteaza, de azi inainte esti prietenul lui Oli. Te felicit ca ai ales sa citesti aceasta carte. Stiu ca sunt foarte multe carti si e greu sa-ti gasesti timp pentru toate. Sper sa nu se supere alte povesti minunate care asteapta la rand sa fie citite... le cer scuze pe aceasta cale.Daca o rama viseaza sa zboare? atunci orice copil poate visa orice! As vrea sa va spun cateva cuvinte despre cum a aparut Oli. Multi m-au intrebat cum mi-a venit ideea sa scriu o poveste despre o rama. de ce nu am ales un animalut pufos, un catel, o pisica sau un iepuras? In fine, am si eu ciudateniile mele, ca fiecare. Asta sunt! Asadar, de ce o rama?Intr-o zi de vara, eram la pescuit cu baietelul meu la un lac din apropierea orasului si am lasat putin telefonul deoparte sa privesc natura. Atunci s-a intamplat ceva magic. Am calatorit cu gandul ca printr-un portal si mi-am revazut copilaria mea de la tara, mi-am revazut bunicii mei dragi care ma rasfatau cu bunatati gatite in casa si imi faceau tot felul de jocuri din te miri ce... mi-am auzit prietenii cum radeau si ma stropeau cu apa cand alergam prin baltoace dupa mormoloci ...Trezita brusc de bucuria pescarilor, fericiti ca in sfarsit au prins un peste (nu mai mare de 5 cm...), ochii mi s-au oprit brusc pe borcanul cu rame. Saracele! Erau invitate la petrecere, fara voia lor, pe post de momeala. Mi-a atras atentia o rama mica, neobosita, care incerca sa scape din borcan, dar care, pana la urma, a ajuns in acul unditei. Chiar si asa, nu s-a dat batuta! Ramasa fara coada, dupa ce un peste pofticios s-a infruptat din ea, tot nu s-a dat batuta. Si soarta i-a zambit, ca oricarui luptator... o clipa de neatentie din partea pescarilor si dusa a fost. Sunt sigura ca alte aventuri au pandit-o pe micuta rama, dar sunt si mai sigura ca nu s-a dat batuta! La numai doi ani dupa aceasta experienta, dupa mai multe incercari si povesti scurte nascocite cu fiul meu si prietenii lui, s-a nascut Oli, care in scurt timp a devenit cel mai mic membru al familiei mele.