Agatha Christie a inceput sa lucreze la aceasta opera in 1950 si a terminat-o cand avea in jur de 75 de ani si, desi e o lucrare autobiografica, autoarea nu s-a lasat incorsetata de rigorile cronologiei. Frumusetea acestei carti consta in mare parte in libertatea naratiunii, al carei fir este dirijat dupa bunul plac al autoarei: mediteaza asupra compensatiilor varstei inaintate, isi aminteste trasaturi ale copilei Agatha. In acelasi timp, nu se simte obligata sa includa in relatarea sa orice amanunt sau orice intamplare - renumita sa disparitie, de pilda. Este evident ca prefera sa evoce in general partile amuzante ale existentei sale. Putini sunt cei care pot sa afirme ca au avut o viata mai intensa si mai plina de culoare, iar cartea de fata este, mai presus de orice, un imn inchinat bucuriei de a trai. Autobiografia, publicata in 1977, la un an de la moartea autoarei, este povestea fascinanta a vietii ei personale, incepand cu anii copilariei, trecand prin cele doua mariaje ale ei si cele doua razboaie mondiale si a experientelor de scriitoare si de participanta la expeditiile arheologice ale celui de-al doilea sot, Max Mallowan. Cartea este la fel de captivanta si bine scrisa ca oricare dintre romanele ei.
Cărți,multe cărți.
