Arde-mă în versuri

Pret:

Lei

Câte feluri are dragostea?, ne putem întreba, pe bun? dreptate, atunci când ne desf?t?m citind poezie erotic?. De zeci de ori mai multe decât num?rul femeilor din toate timpurile, pentru c? fiecare dintre acestea iube?te altfel ?i în variet??i multiple. B?rba?ii sunt, este adev?rat, mai profunzi, mai statornici, dar mai limita?i, de?i modelul mitic al seduc?torului este unul masculin, Don Juan, având ?i o variant? cu biografie real?, Casanova. Absorbit? de un vârtej al sentimentelor, recurgând la un imaginar bogat, Sabina Lisievici scrie poezia jocului iubirii, a tr?irilor ?i a pozelor, a stringen?ei ?i a capriciilor. Este ?i patetic?, ?i ironic?, ?i tandr?, ?i decep?ionat?, ?i efuziv?. Oscileaz? între un iubit real ?i altul imaginar, ideal. Cum ?tim, dragostea este asimilat? misterului feminin. Ea îns??i enigmatic?, indefinibil?, poate reprima excesele, prin tenta?ia de a armoniza/ umaniza partenerii: ?Tu nu o s? m? iube?ti niciodat?/ Cu euforia aman?ilor/ Din primele nop?i cu so?iile altora./ Tu m? vei iubi cuminte, curat/ Pe aceea?i linie melodic? simpl?,/ F?r? ova?ii la scene deschise./ M? vei iubi a?a,/ Pân? când ochii t?i/ Nu vor mai lic?ri la ideea/ De cât de s?lbatic/ M-ai fi putut iubi.? (N-o s? m? iube?ti). Alt?dat?, pentru c? sunt preferate atitudinile contradictorii, ferme, poeta pretinde o schimbare total?, o renovare: ?Adun? toate gloan?ele r?zboaielor/ ?i tope?te-le într-o/ Form? de inim?/ Pe care arunc-o în/ Golul ?sta de piept./ Iar cea pe care abia ai smuls-o,/ D?-o unui câine fl?mând/ De pe strada ta/ F?r? felinare/ E second-hand!? (Second Hand). Iubita este îngrijorat? ?i de nestatornicia soartei: ?O femeie îndr?gostit?/ Î?i poart? fricile/ În sân, în pântec/ Pe bra?e.../ Aievea.? (Fobie). Când este fericit?, sufletul s?u este invadat de fragran??, de zambile ?i de ?Pomi înmuia?i în flori/ De zarz?r? (Prim?var?). Elegia desp?r?irii provoc? suferin?e l?untrice, regrete de ne?ters. Chiar timpul încremene?te: ?A încetat s? mai bat?./ Sunt prins? între ultimul s?rut ?i sunetul/ U?ii scâr?âind a închis.? (Ceasul). Poeta nu de?ine o re?et? de via??, plute?te într-o deriv? existen?ial?, accept? ideea c? existen?a este de?ert?ciune, iluzie, supus? unei eterne reîntoarceri. Chiar iubirea urmeaz? c?i umblate de când lumea. Începuturile sunt înfocate, iar sfâr?iturile au aspect hibernal. Iubirea se întâmpl? fie prin tr?irea intens? a clipei, fie în amintirile fericite, recrudescente. Femeia îns? se dovede?te posesiv?, vrea exclusivitate, suprema?ie: ?Când m? vei vedea/ Purtând pulovere largi ?i lungi/ Prin cas?/ S? ?tii c? atunci mi-e cel mai iarn?/ De tine./ M? strângi ?i m? înde?i/ În co?ciugul acela de metal/ Ce ?i-l nume?ti inim?/ Pentru mine teritoriul ?la sec/ E declarat cucerit ?i învins/ Nu mai am ce s?-?i mai iau/ Ai ochii avizi ?i goi/ Barba lung? s?-?i morm?i/ Blestemele în ea,/ Pe tine nu te mai scap?/ Nici moartea de amintirea mea.? (Frig). O senzualitate discret?, sfioas?, nu lipse?te, pentru c? Sabina Lisievici î?i asum? calineriile, mofturile, melodramatismul, crizele, a?tept?rile, ?ov?ielile, ispitirile, volupt??ile, dezn?dejdile tuturor femeilor. Cu toate reiter?rile, cu toat? intensitatea st?rilor, poezia este senin?, confesiv?, sentimentele fiind proiectate în peisaj, în anotimpuri, în nisipul ?i valurile m?rii, în farul solitar ispitind sinuciga?ii, în genunea infernului. Exist? o permanent? oscila?ie între bucurie ?i melancolie, în func?ie de evolu?ia afectiv? a autoarei. Când apar ezit?ri, lumea devine pustie: ?E strada noastr? ?i-au mai r?mas/ Doar/ Greierii r?gu?i?i din ea, felinare ce/ Palid pâlpâie/ Ziduri mu?cate de vreme/ ?i amintiri în rochii lungi ?i albe/ Ce joac? în t?cere,/ Despletite,/ ?otron.? (Strada b?trân? de amintit). Suferin?ele produse de pierderea iubitului sunt resim?ite mai ales în memorie, în preumbl?ri nostalgice prin locurile colindate alt?dat?, în monologuri desf??urate în fa?a oglinzii: ?Cum s? uit/ O via?? înh?mat? la dor?. Alteori, bravând, declar? desprinderea de toate leg?turile înrobitoare. Pentru a redobândi iubirea, nu exclude niciun mijloc, inclusiv descântecul. În anumite momente, vârsta o face s? se simt? împlinit?: ?Anul acesta sunt femeia/ Ce o visa?i când era?i mici/ Str?lucesc f?r? soare/ Cu o cunun? de flori de câmp/ ?i salb? de visare./ Anul acesta sunt cea mai femeie!/ Sunt fierbinte ca un/ Trandafir în fl?c?ri ?i/ Credul? ca un soldat pe câmpul/ De lupt?./ Dup? 28 de piese de puzzle/ Aruncate atent în mine? (Linia fierbinte). Imediat, îns?, apare descump?nirea: ?Sunt atât de singur?/ C? nici mie nu-mi/ Vorbesc? (America). Dar, pentru lament?rile, fr?mânt?rile, nelini?tile f?r? sfâr?it, leacul îl constituie chiar natura feminin?, tinere?ea ?i închipuirea nesfâr?it?: ?Sunt binecuvântat? de/ Tinere?ea febril?/ ?i minunea de a putea face/ Dragoste cu tine/ De fiecare dat? când închid ochii/ F?r? ca nimeni s? ?tie? (Vals pentru Venus). Cartea Sabinei Lisievici este monotematic?, prezentând agoniile ?i desf?t?rile unei iubiri pierdute, recâ?tigate, iar pierdute, precum ?i st?rile contradictorii prin care trece o tân?r? femeie, împ?r?ite între realitate, reverie, reflec?ie. Face acest lucru cu decen??, cu o simplitate rafinat?, cu o stilistic? minimal?, ca pe nota?iile unui jurnal al vie?ii afective. PAUL ARETZU

Carți de acelaș autor: Sabina Lisievici