Aflat la varsta senectutii, mǎrturisesc cǎ sunt obsedat din ce ȋn ce mai mult de trecut, de amintirile din copilǎria, adolescenta si tineretea mea. Unele episoade pe care memoria le-a pierdut ȋn cursul timpului ȋmi revin ȋn minte, altele mi le reamintesc ȋn timpul discutiilor cu prietenii sau fostii mei colegi. Caut cu ȋnfrigurare ȋn agende vechi, rǎsfoiesc vechi carnete de ȋnsemnǎri, recitesc scrisori de demult, mǎ uit ȋn fotografii decolorate de vreme, caut pe Facebook sau pe Google fosti colegi sau prieteni de demult si parcǎ nu-mi vine sǎ cred cǎ timpul a trecut atat de repede.
Cărți,multe cărți.
