Creanga este un mare creator de chipuri si icoane. Toate figurile au relieful lor bine conturat, începând cu buna lui mama, Smaranda, pâna la mos Bodrânga si mos Luca, harabagiul din Humulesti, care l-a dus surghiun la seminarul Socolei...
Fondul "Amintirilor din copilarie" e însusi fondul sufletesc al poporului român: sincer si bun pâna la duiosie, rabdator si cuminte, voios, mucalit si istet, si de o dulce si statornica resemnare în vremuri grele, care l-a facut sa iasa biruitor de-a lungul veacurilor...
Intr-o perfecta armonie cu fondul, stilul povestitorului este narativ. Cursul povestirii, încet sau iute, linistit sau impetuos, e însusi mersul gândurilor si sentimentelor sale, dupa ce au trecut prin stavilarul constiintei artistice. În clipele atât de grele ale creatiei, Creanga suferea chinuri cumplite, caci el se lupta sa stavileasca torentul si sa-i potrivesca mersul regulat, dupa cursul simtirii si dupa ritmul inimii sale.
Materialul lingvistic e foarte bogat în scrierile lui Creanga. El fugea cu oroare de neologisme, pe care le-a definit într-un autograf, gasit mai târziu pe fila unei gramatici: «Neologisme se cheama toate cuvintele introduse în limba, unele fara trebuinta, si pentru care putem gasi un cuvânt românesc corespunzator...».
Când se întâmpla totusi sa-i scape sub condei vreun neologism, doua, le înlocuia repede, punând în loc cuvinte scoase din graiul taranului moldovean.
Nicolae Timiras
Cărți,multe cărți.
