Carte scrisa cu "un sentiment de mare sfiala"... dar si cu unul de datorie de: Mihaela Ion. Contine si predici si poezii inedite ale Mitropolitului Bartolomeu Anania. Mitropolitul Bartolomeu era o personalitate atat de completa si de complexa, incat te facea ori sa-l iubesti si sa-i recunosti valoarea, ori sa te temi si sa fugi, incercand doar sa arunci cu piatra ca sa-l atingi intr-un fel. Era si puternic, si sensibil, si aspru, si bland, si foarte sobru, dar avea si simtul umorului.Infatisarea dura a inaltpreasfintitului ascundea un suflet bun si nobil. Un suflet care cunoscuse suferinta in cele mai crude chipuri. De-a lungul timpului, am observat ca un om care a suferit prea mult devine omul extremelor: ori prea bun, intelegator si iertator, ori prea rau, razbunator si neiertator. Cunoscand suferinta, Mitropolitul Bartolomeu a ales extrema bunatatii. Si asta pentru ca l-a simtit pe Dumnezeu, l-a iubit pe Dumnezeu, l-a vazut pe Dumnezeu in chipul semenilor sai.Ceasurile noastre de voroava mi-au ramas adanc incrustate in suflet. Cand cineva intalneste un astfel de om, nici timpul, nici departarea, nici macar moartea nu-i pot sterge amintirea. Astfel de amintiri isi au radacina in vesnicie, si vesnicia nu dispare.
Cărți,multe cărți.
