L-am intalnit pe istoricul Gheorghe Anghel, pentru prima data in carne si oase, in biblioteca Muzeului Unirii, unde venea pentru a-si aprofunda cercetarile, dar, mai ales, pentru a depana amintiri. Pana atunci il stiam „din carti”, din bibliografia despre cetati medievale si, in special, despre istoria orasului si cetatii Alba Iulia. Conditia mea de fiu „adoptiv” al Alba Iuliei, deopotriva etnografic si intelectual (fiind de obarsie extra-carpatica, iar buchiile istoriei deprinzandu-le la Cluj), mi-a sporit apetitul pentru a descoperi istoria muzeului si a orasului. Astfel, intalnirea cu Gheorghe Anghel a fost providentiala. N-as fi putut gasi un dascal mai priceput care sa ma insoteasca in trecutul pe care-l voiam deslusit. Bucuria intalnirii cu un martor al trecutului, despre care stiam ca fusese mai bine de doua decenii director al muzeului, a fost amplificata de povestile, evenimentele si personalitatile pe care Gheorghe Anghel le pomenea in dialogurile noastre fortuite. Av
Cărți,multe cărți.
