…În răstimpuri citim textele Otiliei Țeposu publicate în revista FORMULA AS, şi sufletul ni se topeşte în cu prinsul unei consolări dense. Există o puritate dorită de noi toţi, indiferent de vârsta pe care-o avem, o bunătate intuită demult, dar care parcă nu ni s-a întâmplat până la capăt niciodată. Există cuvinte curate şi harul de a povesti al acestei triste doamne. O putere a lucrului simplu şi bine făcut, ce te vindecă de frustrare şi de starea în tine pe loc în absenţa călătoriei. Când în lume nu mai poţi pleca nicăieri, cuminţenia din povestire te poartă departe şi te aduce îndărăt, către şi dinspre minunile prime ce te-au făcut fericit şi te-au învăţat fără să prinzi de veste. Îndărăt în copilăria ce se află, ca şi îngerul, lângă fiecare, fără să-l vedem. Nu se poate ca între timp cartea Otiliei Ţeposu să se fi tipărit şi noi să nu fi aflat! De ani de zile dorim s-o găsim în librării, într-un tiraj îndestulător, cu un sumar neapărat numeros. Necesară ca o sărbătoare, minunată ca o ţară străină şi ca o ţară natală, ca lumea în săşi, pe care nu avem cum s-o cunoaştem şi să ne-o apro priem cu adevărat dacă mai întâi nu o citim ţinând-o în braţe, având ea, cartea, greutatea ideală a unui sfânt copil propriu. (Constanța Buzea - România literară, nr 39/2004)
Cărți,multe cărți.
