Alexandru Ioan Cuza. Adevaruri dureroase asaza in oglinda doua realitati ce par a fi discontinue: realitatea politica ? vizibila in celebrele discursuri care au fost rostite in preajma infaptuirii Unirii de catre Mihail Kogalniceanu, in perioada imediat urmatoare acesteia de insusi Alexandru Ioan Cuza si in urma detronarii domnitorului (aici, de catre Barbu Stefanescu Delavrancea) ? si realitatea sufleteasca, intimista a singurei martore (si marturisitoare) la faptele din noaptea de 10/11 februarie 1866, a carei viziune asupra intamplarilor nu poate fi pusa la indoiala. A celei care i-a ramas alaturi domnitorului si i-a purtat, dincolo de dragoste, o devotiune aproape de idolatrie, a doamnei Elena Cuza. Propunem, in acest sens, un document inedit, o ?convorbire? (cum modest o denumeste autorul ei, distinsul Vespasian Pella) cu Elena Cuza, reprezentand o reeditare a editiei princeps (si singura, dupa stiinta noastra) aparute in anul 1909 la Editura Soc. Anonime pe actiuni ?Ade
Cărți,multe cărți.
